Saturday, 19 June 2010

Confidential

Confidential este un cuvant pe care il aud aproape zi de zi.


Prima data l-am intalnit sub forma de “secret”. Cand faceam diverse prostii si o rugam pe mama sa nu-i spuna lui tata. Era secretul nostru. Sau cand una dintre fetitele cu care ma jucam imi spunea unde i-a ascuns o jucarie alteia. Ori cand impreuna cu buna mea prietena faceam schimb de mancare fara ca mamele noastre sa stie.


Apoi l-am intalnit cand m-am angajat. Angajat este impropriu spus, pentru ca nu aveam un contract de munca. Pe atunci puteai sa lucrezi sezonier, fara un contract de munca. Insa, nimeni nu trebuia sa stie cati bani castigai.


Primul job. Ooo… aici am inceput sa ma lupt cu notiunea de “confidential”. Salariul este confidential. Ti se scria pe un postit. Ti se arata pe o lista, unde era doar numele tau . Cel mai amuzant a fost cand impreuna cu o colega am fost sa negociem salariul. Ni s-a spus… stiti, salariul e confidential. Si nu putem negocia cu amandoua in acelasi timp. Dar noi, pe un ton foarte naiv am marturisit faptul ca nu avem nimic de ascuns. Ma rog… intr-un final, ni s-a marit salariul. Si au cedat. Ne-au anuntat pe amandoua in acelasi timp cum / cu cat.


La dreptul muncii am invatat si despre clauza de confidentialitate. Alta gluma buna. Anunturi de recrutare unde numele firmei este confidential. Ce rost au?


Se spune in codul muncii ca angajatii au dreptul sa fie informati despre situatia firmei in cadrul careia lucreaza. Atata timp cat informatiile respective nu au caracter confidential, intrucat divulgarea lor ar putea afecta bunul mers al companiei. Cine hotaraste care sunt informatiile confidentiale si care nu?


Confidential. Este un cuvant pe care nu vreau sa il mai aud. Un concept folosit adeseori pentru a ascunde lucruri pe care nu stii sa le explici. Un stalp in spatele caruia ne ascundem ori de cate ori nu avem curaj sa le spunem adevarul celor care ne adreseaza o intrebare.


Ce vreau sa spun in post-ul asta? Daca n-ai inteles, inseamna ca e … Confidential.

Thursday, 17 June 2010

Sex and the city

Aseara am fost la film. Si nu la orice film, ci la “fabulous, glamorous, spectacular" <<Sex and the city>>. Printre multele lucruri care mi-au placut in film, s-a numarat aceasta melodie



I am woman, hear me roar
In numbers too big to ignore
And I know too much to go back an’ pretend.
’cause I’ve heard it all before
And I’ve been down there on the floor
No one’s ever gonna keep me down again!

CHORUS
Oh, yes, I am wise
But it’s wisdom born of pain.
Yes, I’ve paid the price
But look how much I gained.
If I have to, I can do anything.
I am strong,
I am invincible,
I am woman…

CHORUS

I am woman, watch me grow.
See me standing toe to toe
As I spread my lovin’ arms across the land.
But I’m still an embryo,
With a long, long way to go
Until I make my brother understand…

Oh, yes, I am wise
But it’s wisdom born of pain.
Yes, I’ve paid the price
But look how much I gained.
If I have to I can do anything!
I am strong,
I am invincible.

I am strong,
I am invincible,
I am woman.

Tuesday, 11 May 2010

Se spune ca mersul pe jos face piciorul frumos, dar…

Redau mai jos mesajul primit astazi:

SkirtBike este primul eveniment biciclistic din România, destinat cu precadere femeilor (vezi comunicat in format pdf).

Initiatoarele sale îsi propun sa redea femeilor curajul de a pedala în oras si de a se exprima în stilul lor unic si cochet. Si aceasta pentru ca mersul pe bicicleta zilnic la serviciu, la piata sau în oras cu prietenii reprezinta un mod de viata echilibrat, plin de naturalete, simplitate, feminitate si atitudine.

Te invitam si te asteptam cu drag la prima plimbare a doamnelor si domnisoarelor cu bicileta prin Bucureti.

Daca poti transmite mai departe comunicatul catre toate cunostintele tale interesate de acest eveniment ar fi extraordinar.

Multumesc frumos.

Papergirl

Asa cum am stabilit pe ordinea de zi, astazi vorbim despre:

Papergirl Brasov

Prietenii mei, Anca si Sebastian, s-au implicat alaturi de Ioana (pe care sper sa o cunosc in curand), intr-un proiect menit sa aduca zambet si culoare in Brasov.

Pasii proiectului sunt urmatorii:

Pana la 1 AUGUST 2010 se aduna: desene, picturi, schite, benzi desenate, caricaturi, stenciluri, colaje, printuri, fotografii, et caetera …

Pentru doua-trei saptamani, in luna august, in ceainaria Ceai et caetera se va desfasura o expozitie unde vor putea fi admirate materialele oferite pentru acest proiect.

Ulterior, la inceputul lui septembrie, rolele cu lucrari vor fi distribuite de pe bicicleta tuturor celor care se vor regasi pe strazile din Brasov. Dupa ce toata munca va fi fost prestata, urmeaza un afterparty pe cinste cu ceai si prajituri alaturi de artisti si toata lumea implicata in proiect.

Pentru mai multe detalii si informatii up-to-date, cititi:

Monday, 10 May 2010

Un post pe luna

Luna asta inca nu m-am tinut de promisiune, dar incerc sa imi adun toate ideile si sa le public repede repede.

Pe agenda se numara: PaperGirl, SkirtBike si Freecycle.

Pana atunci,

O zi buna!

PS: n-am uitat nici de pozele de la tara!

Sunday, 25 April 2010

Happy Bday to me :)

Asa cum deja multi dintre voi stiu, vineri a fost Sf. Gheorghe (23 aprilie). Adica, ziua mea de nume. In primul rand va multumesc frumos tuturor celor care mi-ati transmis intr-un fel sau altul “La Multi Ani!”.

Desi nu asta a fost ideea, week-end-ul in natura de care am avut parte a fost un fel de cadou pentru mine. Fara sa imi propun am avut parte si de party de ziua mea. Am fost cu oameni dragi, cu oameni pe care am ajuns sa ii cunosc mai bine… am avut parte si de cateva dezamagiri, dar bucuria oricum a fost mai mare.

Acum stau sub un copac inflorit si parca ninge. Petalele vin una cate una ca fulgii de nea. E asa de frumos. E galagie. Sunt pasarele. Sunt oameni dragi. Sunt si masini… sunt de toate.

Aaa… si acuma ca sa dau din casa: cineva e indragostita . Nu spui cine, secret mare dom’le!

Nu vreau inapoi la Bucuresti. Catelul latra… pasarelele canta… papadiile sunt ca niste raze de soare. Lalele. Narcise. Liliac. Zambete. Ciocolata. Gratar. Cafea. Lapte. Mic dejun cu mici si bere. Dulceata de coji de portocale. Rom. Eros. Tarica. Masina. Catel. Vulcanii noroiosi. Bulbuci de noroi. Peisaj ca de pe luna.

BRB.

Revin cu pics. Soon. Sper sa mai am timp cand ma intorc la Bucuresti. Bucuresti … e bine aici.

Tuesday, 6 April 2010

Ploaie in luna lui April

Mi-am amintit azi de o expresie “it’s raining cats and dogs”. Pe romaneste nu e deloc amuzant, dar prima data cand am auzit-o in engleza incepusem sa imi imaginez cum cainii si pisicile cad din cer precum niste stropi de ploaie. Eventual dintr-o galeata. Ca de, pe romaneste inseamna “ploua cu galeata”.

In alta ordine de idei, va las in compania unor versuri cunoscute. Sa va ganditi la ploaie. Si la lucrurile pe care le puteti face in timp ce ploua .

Va las si link-ul catre interpretarea lui Nicu Alifantis.

Ploua infernal,
si noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei, oval,
norii curgeau în luna lui Marte.

Peretii odaii erau
nelinistiti, sub desene în creta.
Sufletele noastre dansau
nevazute-ntr-o lume concreta.

O sa te ploua pe aripi, spuneai,
ploua cu globuri pe glob si prin vreme.
Nu-i nimic, iti spuneam, Lorelei,
mie-mi ploua zborul, cu pene.

Si ma-naltam. Si nu mai stiam unde-mi
lasasem în lume odaia.
Tu ma strigai din urma: raspunde-mi, raspunde-mi,
cine-s mai frumosi: oamenii?… ploaia?…

Ploua infernal, ploaie de tot nebuneasca,
si noi ne iubeam prin mansarde.
N-as mai fi vrut sa se sfirseasca
niciodata-acea luna-a lui Marte.

Versurile sunt din poezia “Ploaie in luna lui Marte” scrisa de Nichita Stanescu

Friday, 2 April 2010

Bai, bai, te rog eu, da-mi portofelul

Cea mai lunga zi de 1 aprilie din viata mea (de pana acum).

Ora 8:30. Aglomeratul Militari nu e chiar asa aglomerat. Chioscul de bilete e inchis, nu e nimeni in statie. Clar, greva e spontana dar serioasa. Intru la metrou. Surprinzator, nu era deloc aglomerat. Zic, nu tu autobuze, nu tu aglomeratie la metrou… sigur sunt in Bucuresti?

Ora 8:52. Eroilor. Ies de la metrou. Traversez pe partea celalta, gandindu-ma totusi ca greva nu e serioasa si o sa pot lua un troleu pana la servici.

Ora 8:54. Greva e reala. Nu vine niciun autobuz. Niciun troleu. Nimic. Iau niste narcise galbene in graba. Ma consolez cu parfumul lor imbietor si cu galbenul plin de viata.

Ora 9:01. Intru din nou la metrou. Aglomeratie. Ajung la Unirii. Cobor. Eu si restul lumii. Metroul ramane gol. Desi era tarziu si trebuia sa ajung la lucru, parca totusi ziua era prea frumoasa si nu vroiam deloc sa ma grabesc. Traversez parcul. Ma uit pe la maruntisurile care se vand acum de Paste. Un nene vindea portofele. Ma opresc sa ma uit. Inspectez alaturi de celelalte doamne si domnisoare modelele expuse. Ma hotarasc intr-un final. Cumpar. Plec agale mai departe.

Ora 9:40. Ajung la birou. Impart florile. Nici nu ajung bine sus, suna telefonul. “Ti-a venit candidata!”. Cobor.

Orele trec… Intr-un final se face 18:30.

Ora 18:50. Metrou Universitate. Parca nu m-as duce direct la metrou. As mai umbla vreo cateva minute. E frumos afara. Traversez pasajul. Sunt pe scarile rulante cand aud un zgomot care mi se parea cunoscut, dar nu stiam de unde sa il iau. Simt usor cum mi se agata rucsacul. 3 tipi, aparuti de nicaieri, trec pe langa mine. 2 mai mititei. Unul in schimb era mai bine facut. Trag rucsacul. Era deschis. Urmaresc inconstient cei 3 tipi cu privirea. Vad cum unul dintre ei baga ceva in buzunar.

Il urmaresc. Fac vreo 2 pasi si ajung langa el. Parca si el ma urmarea. Sau mi s-a parut? Nu stiu. Totul s-a petrecut prea repede. Stiu doar ca vroiam sa imi dea portofelul si de aia ma duceam spre el. Am avut diverse imagini si scenarii in cap. Nu stiu cand am avut timp sa le vad pentru ca totul s-a petrecut prea repede.

Imi amintesc doar ca am ajuns langa el si i-am zis: “Bai, bai, te rog eu, da-mi portofelul!”. Marturisesc, nici nu ma asteptam sa mi-l dea. Probabil de aia am si ezitat cand m-am trezit cu el in mana. Nu stiam daca sa il iau sau face misto de mine. In timp ce eu ma pregateam sa ii spun sa ia banii dar sa imi dea portofelul, el imi facea semn sa tac. Si sa nu fac scandal. Apoi a plecat.

Unul dintre “colegi”, il mustra. Altul, se limita sa observe cele intamplate. Mergeam oarecum in spatele lor, inconstient. Si simteam cum tot “curajul” avut anterior dispare. Tremuram. Pur si simplu nu stiam ce sa fac. La un moment dat s-a intors. Zic… frate, acuma gata. Mi-o iau. Mi-a mai facut o data semn sa tac si atat.

Ora 21:49. Si acum, stau si ma intreb: de unde atata tupeu pe capul meu? De unde atata tupeu sa ma duc la omul ala sa ii zic asa ceva? nu de alta, era dreptul meu dar… daca el se intorcea si imi dadea una, ramaneam cu dreptul meu si cu stangul si fara portofel.

Toata ziua m-am ferit de farsele de 1 aprilie. Se pare insa ca am avut parte de o intamplare pe care cu siguranta mi-o voi aminti toata viata. Si cel mai bine imi voi aminti cum eu am rugat cu tupeu un hot sa imi inapoieze portofelul.

Incredibil dar adevarat. Da, tot ce am scris aici, e real!

App… va doresc “Sarbatori Fericite!”

Tuesday, 23 March 2010

Ma mut!

Nu, nu in casa noua, ci cu blogul la o adresa noua :).

Revin cu vesti sa va spun unde si cum... ca deja m-am saturat de proprietari neseriosi :(

Multumesc pentru ca m-ati urmarit pana acum si sper sa o faceti in continuare.

"Datorita unor defectiuni tehnice" blogul a ramas aici.

Tuesday, 16 March 2010

Optimizare, estimare, planificare...

In ultimul timp cuvintele de mai sus alcatuiesc parte integranta a vietii mele. Cu cat incerc sa planific si sa optimizez activitatile zilnice, cu atat simt ca ma scufund in dezordine si instabilitate. Poate nu am dreptate. Poate este doar un simtamant pe termen scurt, ca urmare a schimbarii. Mi se pare ca in ultimul timp viata mea s-a transformat intr-o replica a expresiei: "Socoteala din targ nu se potriveste cu cea de acasa!".

Poate nu inteleg sensul acestor concepte. De aceea va propun sa descoperim impreuna ce zice DEX-ul despre ele. Cu care sa incepem? Optimizare, estimare sau planificare?

Optimizare = raționament sau calcul care permite găsirea valorilor unuia sau mai multor parametri corespunzând maximului unei funcții.

Estimare = stabilirea valoarii aproximative a unui bun sau a unui obiect; evaluare.

Planificare = a întocmi un plan; a programa, a organiza și a conduce pe bază de plan; a organiza o activitate, întocmind planul după care să se desfășoare diferitele ei faze.

Acum ca am aflat ce inseamna fiecare in parte si cu ce se mananca, ar trebui sa nu mai am probleme si ca semnele de intrebare sa fie mai putine decat erau pana acum cateva minute. Urmaresc efectele si va anunt ce am reusit sa fac.

Thursday, 25 February 2010

Am terminat

In anul 2008 am absolvit Facultatea de Management. Ca majoritatea absolventilor, m-am inscris si la master.

Nimic deosebit pana acum, nu?

Ciudatenia de acum incepe. In ultimul semestru de master m-am simtit foarte obosita... din ce in ce mai obosita si lipsita de chef de invatat. Imi doream doar sa il termin. Sa scap de ceea ce la un moment dat devenise o povara.

Ieri s-a intamplat. Am terminat masterul. Ciudat este faptul ca seara, in loc sa ma bucur de lipsa grijilor si de faptul ca am absolvit, eu ma intrebam de ce sa ma mai apuc? Daca as spune ca nu am niciun proiect in desfasurare as exagera. Dar nu am ceva al meu... sau cel putin asa simt acum. Asadar, in loc sa ma bucur ca am terminat, eu m-am apucat sa imi caut altceva care sa imi dea dureri de cap.

Va tin la curent. Intre timp, puteti sa imi dati idei.

Monday, 1 February 2010

Avem nevoie de ajutorul vostru



Sub acest titlu va rugam sa ne votati pentru a ne ajuta sa castigam un premiu prin care sa ne realizam un vis. Dati click pe cuvintele "ne iubim si ne luam" si veti fi directionati catre site-ul unde ne puteti acorda sprijinul vostru.


Multumim!


Dam o bere ;).

Tuesday, 19 January 2010

O noua provocare

Mi-am lansat o noua provocare. Da, eu mie! Un post pe luna. Macar un post pe luna. Nu media postarilor sa fie una pe luna! Nu, nu. Un post in fiecare luna calendaristica.

Daca imi iese asta, maresc miza :).

Pentru cei care vor sa stie ce mai fac: ma pregatesc de sesiune si lucrez la dizertatie.

Va pup!

Monday, 18 January 2010

As vrea sa dau timpu-napoi

Sunt multe lucruri pe care le-am facut in viata asta... si pe care nu le regret. Dar totusi, daca as avea posibilitatea... as da timpul inapoi, pentru a profita de timpul pe care n-am stiut sa il folosesc intr-un mod mai bun. Nu pentru a corecta greselile, ci pentru a invata din ele.

Posibilitatea de a transforma in realitate acest lucru este foarte scazuta, aproape inexistenta. De aceea, va rog sa ma ajutati cu o solutie pentru a invata de acum inainte din greselile mele. O solutie pentru a vedea jumatatea plina a paharului. O solutie pentru a visa si a transforma visele in realitate.

PS

Astazi m-am intalnit fata in fata cu o cititoare de-a mea. Nu ma asteptam ca tocmai ea sa petreaca o parte din timpul ei incercand sa inteleaga ideile pe care eu le exprim aici.

Multumesc!

Mutumesc atat celor care m-au citit pana acum, cat si celor care vor face asta de acum inainte!

Sunday, 15 November 2009

De ce sa nu ne laudam... daca avem cu ce?

Elevele care pun performanta 
inainte de toate


pentru olimpiada de servicii, elevele de la Economic au trebuit sa se pregateasca la patru sau cinci obiecte, din toti anii de studiu parcursi. "Mi s-a parut insa mai greu sa ajung la faza nationala, decit sa obtin un loc acolo", spune Veronica Cotea, cea care a obtinut premiul III.

Colegiul Economic "Mihail Kogalniceanu" Focsani are cu ce sa se mindreasca. Performantele obtinute de elevele liceului la olimpiada de servicii sint mai mult decit graitoare: premiul II - Georgiana Onea, premiul III - Veronica Cotea, mentiune Daniela Gatin, mentiune speciala - Mihaela Bivolaru, in anul III profesionala. Desi au participat pentru prima data la o olimpiada nationala, elevele de la Colegiul Economic s-au urcat pe primele locuri in clasament. Mai mult de atit, olimpicele premiante au obtinut si posibilitatea intrarii la facultate fara admitere, fiind la ora actuala in clasa a XII-a.
Fetele sint constiente de valoarea lor si nu se sfiesc sa vorbeasca despre rezultatele obtinute. Doar au muncit pentru asta, si inca din greu. Cu toate ca au obtinut niste locuri mai mult decit onorabile la olimpiada, stiu ca pot si mai mult, ca pot sa tinteasca mai sus. "Este prima data cind particip la faza nationala. De cind am plecat aveam ideea sa iau un loc pentru ca sa intru la facultate, insa nu ma asteptam chiar sa iau. Nu mi s-a parut greu, dar nu strica mai multa atentie", ne-a spus Georgiana Onea, eleva in clasa a XII-a F, profil administrativ, desi a cistigat premiul II la olimpiada interdisciplinara de servicii
, care a avut loc la Vilcea.
Veronica Cotea, pe de alta parte, spune ca pe plan local, concurenta a fost mult mai grea. Poate si din cauza ca a luptat contra propriilor colege. "Anul trecut am fost faza judeteana, dar nu am trecut mai departe. Anul acesta am luat premiul III la nationala. Mi s-a parut insa mai greu sa ajung la faza nationala, decit sa obtin un loc acolo. Voi da la ASE Bucuresti si, datorita acestui rezultat, voi intra, bineinteles, fara examen", ne-a spus Veronica Cotea, eleva in clasa a XII-a C, la profilul economic.
Pentru Daniela, experienta este mult mai importanta, deocamdata, pentru ca are tot timpul sa ajunga din urma performanta colegelor mai mari. Desi a fost un concurs foarte greu, fetele au fost incintate de noile locuri pe care le-au vizitat si de oamenii pe care i-au intilnit. "Nu a fost asa de greu pe cit ma asteptam. A fost ceva special, timpul petrecut acolo, oamenii noi, locurile noi pe care le-am cunoscut... Sper ca in anii urmatori sa obtin mai mult decit o mentiune", ne-a spus si Daniela Gatin, eleva in clasa a X-a C.
Mihaela Bivolaru, in ultimul an la profesionala, este putin mai tacuta. Ce ar putea spune, decit ca ar fi putut mai mult decit o mentiune speciala? Munca ei este insa la fel de apreciata in liceu.
Performanta, inainte de toate
Performanta a fost pusa de la inceput pe primul loc de toate cele patru eleve, dar mai ales de Veronica Cotea si Georgiana Onea, tocmai si datorita mizei - intrarea la o facultate de profil. "Emotiile au fost multe si gindul ca sint unii mai bine pregatiti care sa ti-o ia inainte", ne-au spus, in cor, Veronica si Georgiana. Efortul celor doua eleve din clasa a XII-a, cit si a celorlalte, este cu atit mai laudabil cu cit olimpiada prin care au trecut este una cu totul diferita. Fiind o concurs interdisciplinar, participantii au fost nevoiti sa invete la 4 - 5 obiecte in acelasi timp, in functie de anul de studiu si de profil. Munca a fost atit de imensa, incit in unele momente fetele s-au gindit ca ar fi fost mult mai usor sa dea un examen. "Nu a trebui sa invatam doar materia din anul respectiv, ci si din anii anteriori. Am avut cite trei manuale la fiecare materie si am ajuns la concluzia ca era mai bine sa dau admitere", ne-a spus Veronica Cotea, eleva in clasa a XII-a, la profilul economic. In plus, olimpicele au trecut si printr-o proba practica, ce presupunea rezolvarea unor probleme mai complexe, direct pe calculator. Fetele sint mindre ca, desi au avut ceva emotii, tocmai la aceasta proba s-au descurcat mai bine. "Sint niste fete exceptionale, care au muncit foarte mult. Meritul este al lor, pentru ca au reusit, cu tenacitate, sa ajunga la o asemenea performanta. Vor fi niste studente valoroase", ne-a spus profesoara Veronica Rusu, una dintre profesoarele care s-au ocupat de cele doua eleve premiante.
Colegiul Economic "alimenteaza" facultatile de profil
In fiecare an, renumitul colegiu focsanean trimite cite unul sau doi elevi la facultate, pe baza performantelor de la olimpiada. "Colegiul Economic are un nume si un renume in Vrancea. Este cam a treia optiune a elevilor si a parintilor intre liceele de cultura generala si prima in cazul celor care pregatesc intr-o meserie. Si pentru a avea un renume si la nivel national ne trebuie asemenea rezultate. In Romania sint cam 23 - 30 de licee economice, iar cind elevii se intilnesc la fazele nationale ale olimpiadelor, intotdeauna ne clasam pe primele trei locuri. Aproape in fiecare an avem unul sau doi elevi care intra la facultate fara admitere. Sintem mindri de asemenea rezultate", ne-a spus Radu Stefan, directorul Colegiului Economic "Mihail Kogalniceanu". Conducerea liceului apreciaza ca, pe an ce trece, concursul la care participa elevii este din ce in ce mai complex. Si aceasta datorita faptului ca este cel de-al doilea an in care copiii trebuie sa invete la mai multe discipline, la care se mai adauga si o proba practica. De aceea, rezultatele se datoreaza nu numai muncii depuse de elevi, ci si colectivului de profesori care stiu sa le puna valoarea in evidenta. "Elevi buni sint peste tot, dar a-i aduce la acest nivel de pregatire este meritul profesorilor", este de parere directorul Radu Stefan. Profesorii care au muncit pentru a-i pregati pe olimpici sint Sonica Darmanescu, Veronica Rusu, Mioara Botezatu, Mihaiela Avram, Valeria Scarlat, Mihaela Fistoc, precum si Corina Visan si Voicuta Pircalabu, care au pregatit elevii de la profesionala.
-
Poza a fost preluata de aici
Articolul a fost preluat de aici: Ziarul de Iasi
(Camelia STANILA)
Data publicarii: 30/04/2004

Sunday, 6 September 2009

Gata...

Tocmai a plecat zugravul ;)... Spunea ca a terminat de facut modificarile pe blog. Ce ziceti? Cum s-a descurcat?

Friday, 4 September 2009

In renovare

Blogul meu este in renovare si din acest motiv lucrurile apar un pic aiurea. Imi pare rau daca v-am cauzat neplaceri. Voi incerca sa le remediez cat mai curand.

Un demers intersant: << schimbdecarti.ro >>

"Schimb de Carti" este o serie de intalniri lunare ce se desfasoara in mai multe orase din Romania (si nu numai), simultan.

Pe scurt... ne intalnim pentru a schimba carti intre noi si a discuta intr-un cadru cat mai liber si cat mai putin rigid, la un ceai, un suc sau o bere despre carti, autori, edituri si orice ne mai trece prin minte. Intrarea este libera si oricine poate participa.

... continuarea pe http://schimbdecarti.ro

Monday, 31 August 2009

Caut doctor...

Recent viata mea a luat-o pe carari straine. Uneori am impresia ca nu imi mai apartine. De curand am fost la medic. Mi-a dat o duzina de analize de facut. Un lucru e clar: cu capul nu scap :))

Tuesday, 4 August 2009

Cu chef de viata si nu prea...

Cred ca mi-a luat caldura mintile. Trec rapid de la o stare la alta, uneori imi vine sa rad alteori imi vine sa plang. Am revenit la un obicei mai vechi. Nu stiu cat o sa ma tine. Scriu si ascult muzica. Imi prinde bine. Ma simt mai bine. Mai usoara. Desi uneori, anumite melodii imi trezesc amintiri, placute sau nu.

Cred ca totusi imi place. Da. Imi place sa imi amintesc. Ma ajuta sa vad ca am evoluat. Sa vad ca m-am schimbat. Sa imi dau seama ca totusi in viata mea s-au intamplat multe lucruri din care am invatat ceva.

Acum ascult melodia asta... draguta in felul ei:
http://www.youtube.com/watch?v=ryalMzJhmO8&NR=1.
Multumesc YouTube!

Monday, 3 August 2009

Prieteni dragi... nu v-am uitat!

Am mustrari de constiinta. Viata mea a luat o intorsatura la care nu m-am asteptat. Mi se pare ca tot timpul sunt ocupata si ca nu mai fac lucruri care inainte imi placeau. Teoretic e adevarat. Responsabilitatile mele sunt altele acum. Nu mai sunt aceeasi. Grijile mele sunt mai multe. Aspiratiile mele au devenit altele. Dar mi se pare ca uneori sunt ocupata sa fiu ocupata. Petrec timp facand lucruri mai putin importante si imi stabilesc gresit prioritatile.


Iar uneori ajung sa ma opresc din tumultul lucrurilor si sa ma intreb: "ce am facut azi?" Raspuns... nimic despre care sa imi amintesc maine ca fiind ceva deosebit.

Prieteni dragi, va scriu acum si va marturisesc faptul ca nu, nu v-am uitat si imi pare rau ca fizic nu pot sa fiu langa voi asa cum poate v-am promis, dar in gandul meu sunteti mereu prezenti. Stiu, stiu ca nu este suficient, dar in momentul acesta de cumpana doar atat pot sa fac. Mai aveti putina rabdare cu mine... poate reusesc totusi sa ies la liman!?

Ce pot sa fac sau ce ar trebui sa fac? Astept sugestii!

fotosource: http://www.fotolitera.ro/fotolitera.php?id=1351

"Bluji am, jeaca-mi cumpar, oleaca de bataie stiu... acu' ma duc la Bucuresti"

Bucuresti... taramul tuturor posibilitatilor sau taramul pierzaniei? Ce trebuie sa faci sa ai ceea ce iti trebuie? Cum trebuie sa fii ca sa ajungi sa fii multumit de ceea ce ti se intampla?

De ce oare unii oameni au curaj sa o ia de la zero... fara sa se teama ca vor esua, iar altii nu sunt in stare nici macar sa mearga mai departe cu ceea ce au?

Viata... pentru mine esti un mister! Iar de fiecare data cand mi se pare ca te-am elucidat te intorci impotriva mea sa imi dai inca o palma... Multumesc pentru fiecare lectie pe care mi-ai dat-o, dar te-as ruga sa incerci sa fii un profesor mai bland.

Multumire

Marturisesc faptul ca adeseori mi-as dori sa scriu aici, sa imi deschid sufletul in fata voastra, sa va spun ce gandesc, ce simt... dar nu reusesc intotdeauna sa imi gasesc cuvintele si sa va povestesc asa cum as vrea lucrurile care mi se intampla.
Va multumesc tare mult celor care aveti rabdare sa cititi randurile pe care le scriu. Nu vreau sa par increzuta, dar stiu eu ca am cativa fani :D...
 
 la sfarsit :)).

De pe internet culeasa...

Am invatat... ca nimeni nu este perfect...
Pana cind nu te indragostesti.
Am invatat... ca viata e dura...
Dar eu si mai si !!!
Am invatat...
ca sansele nu trebuie niciodata sa le pierzi.
Acelea pe care le pierzi tu le prinde din zbor o alta persoana.
Am invatat ca atunci cind porti pica si
amaraciune fericirea se duce in alta parte.


Am invatat...

Ca ar trebui mereu folosite vorbe bune...

Pentru ca miine poate va trebui sa le retragi.
Am invatat ca un suris e un mod economic
pentru a-ti imbunatati aspectul.
Am invatat ca nu pot sa aleg cum ma simt...
Dar pot mereu sa fac cite ceva.
Am invatat...

Thursday, 2 July 2009

Missing a hug



Ciudat titlu... I know! Si contrar asteptarilor, nu ma refer la o dezamagire in dragoste.

Vi s-a intamplat vreo data sa simtiti ca o imbratisare venita din partea unui om cu care ati avut destul de putin contact sa va redea puterea sa mergeti mai departe? Ati simtit vreodata ca toate in jurul vostru sunt pe punctul sa se prabuseasca si dintr-o data sa va apara un prieten a carui simpla vedere sa va redea zambetul?

 Daca nu vi s-a intamplat inca, va doresc sa ajungeti sa traiti asta pe propria piele. Daca vi s-a intamplat deja, va doresc sa aveti cat mai mult timp parte de un astfel de prieten.

PS: Postarea asta o vor intelege doar oamenii cu suflet... recomandarea mea este ca ceilalti sa nu isi bata capul prea tare cu ea.