Saturday, 25 April 2009

La shopping in mall

Cum sa iti cumperi o bluza alba din mall, sau mai bine spus... cum sa cauti acul in carul cu fan.

Din lipsa de ocupatie, m-am dus la plimbare. Unde sa te duci la plimbare intr-o zi mohorata si ploioasa? La mall... ca doar avem destule in Bucuresti :). Zis si facut. Nu m-am dus cu un plan anume. Sau poate doar cu gandul de a strabate cat mai multe magazine, pentru a vedea locurile de fitze de unde se imbraca persoanele "publice".

In periplul meu prin magazine, imi dau seama ca mi-ar prinde bine sa imi cumpar o bluza alba. Stil maleta. Un tricou simplu, pe care sa il asortez cu alte chestii colorate. Eliminand din discutie faptul ca preturile sunt asa cum sunt :D, privesc in jurul meu, si ce vad? Bluze... de toate culorile. Adevarate curcubee. Frumoase fiecare in felul ei, in functie si de stilul pe care il adopta fiecare dintre noi. Cu paiete, fara paiete, cu scris, fara scris, cu catarame, fara catarame... dar nu simple.

Fiecare trebuia sa aiba ceva. Acel ceva care sa ma determine sa nu o cumpar. Iar daca totusi am gasit alb curat, materialul era de o calitate indoielnica, la un pret foooarte piperat. Ma rog. Intr-un final am ales. Si de spaima ca voi cauta iar si n-o sa gasesc... am cumparat 2. Diferenta o face dimensiunea manecii. Una mai lunga, una mai scurta.

Va poftesc sa apreciati voi daca am luat sau nu hotararea corecta, in momentul in care veti avea ocazia sa ma vedeti :).



Zi plina...

Se pare ca ziua de azi a fost o zi plina din punct de vedere al postarilor. Asta ar fi a 3-a pe ziua de azi. Motivul pentru care am revenit acum cu acest mesaj este cutremurul care tocmai s-a petrecut.

Slava Domnului ca am scapat si de data asta. Dar ar trebui sa ne trezim la realitate. Si sa ne dam seama ca Pamantul incepe sa isi piarda rabdarea cu noi. Sa il protejam. Sa nu ne mai punem singuri bete in roate. Sa protejam natura, resursele pe care inca le mai avem si daca nu putem sa le regeneram, cel putin sa le conservam.

Breaking news... s-a produs un cutremur in jurul orei 20:25 in zona Vrancea, care s-a resimtit... Posturile de televiziune vuiesc de stiri din astea. Acum toti se trezesc experti. Toti spun ca s-a facut... si trebuia sa se faca. Aruncam vina de la unii la altii, cand de fapt, toti suntem vinovati. De la cel mai mic, pana la cel mai mare. Cei mici sunt needucati si dezinteresati, cei mari pentru ca dispun de mijloacele de a ne educa, insa nu le folosesc. Si in loc sa se concentreze pe lucrurile cu adevarat importante, se gandesc la cum sa ne mai minta.

Eu doar mi-am spus parerea, fiecare intelege ceea ce vrea.




Confuza

Asa ma simt eu de cateva zile incoace. Caut ceva, dar nu stiu ce. Ma tot leg la cap fara sa ma doara. Iau hotarari, la care apoi renunt foarte usor. Ma apuc de tot felul de chestii, fara insa a ma gandi daca e bine sau nu ceea ce fac.

Sunt confuza. Foarte confuza. Am cerut si ajutor... momentan nu l-am primit. Dar mai sper. Sper sa gasesc o solutie sa scap din starea asta care ma macina mai mult decat ar trebui. Ceea ce e cel mai grav, mai greu de inteles, este faptul ca sunt mii de oameni cu probleme mai mari decat ale mele, dar ei nu se mai plang. Iar eu, mi le fac singurica. Iar mai grav decat asta, este faptul ca nu ma bag doar pe mine in tot felul de situatii incredibile, ci ii mai trag si pe altii dupa mine. Va rog sa ma iertati!

Ajutooor...

Friday, 3 April 2009

"Cum se intoarce roata" sau altfel spus "Ai grija ce iti doresti cas-ar putea sa ti se intample"

Adica... ce naste din pisica soareci mananca... pana cand apare un caine s-o alerge :D

Uneori viata se incumeta cu orice pret sa ne arate ca oamenii nu sunt ceea ce par, avand si ei suflet si ganduri si planuri si vise... la fel ca mine, ca tine... ca noi.

Oamenii nu se schimba. Modul de perceptie asupra lor se schimba. Iar schimbarea nu intervine decat prin natura lucrurilor pe care le faci.

Sa te astepti sa taca atunci cand intri... sa te astepti sa te vorbeasca pe la colturi, sa spuna despre tine vrute si nevrute... o avertizare pe care nu mi-am imaginat vreodata ca o voi primi atat de curand, insa care umbreste de cateva zile viata mea.


Dintr-o data, te trezesti intr-o functie in care habar nu ai cum ai ajuns... pe care nu stii cum sa o percepi... oamenii incep sa ceara diverse lucruri de la tine... lucruri care nu tin de tine, pe care nu le stii sau despre care nici macar nu vrei sa stii! Nimeni nu intelege ca tu esti in continuare acelasi om... simplu care se inconjoara cu oameni simpli ca si el... revoltati pe viata ca e grea, revoltati pe munca deoarece trebuie facuta, revoltati pe sanatate ca e subreda, revoltati pe prieteni ca sunt mincinosi... revoltat pe parinti ca nu te asculta si asa mai departe.

Pacaleala de 1 aprilie nu ti-o fac oamenii din jurul tau. Ti-o face viata. Si te loveste uneori atat de tare incat nici nu stii cum sa te ridici de unde te-a trantit. Si te intrebi unde ai gresit atat de tare incat ai suparat-o... poate pentru ca tu stii ca ai facut totul gresit si ai fi meritat sa te loveasca mai devreme.

As vrea ca voi... cei ce cititi aceste randuri, sa stiti ca eu sunt acelasi om. Am aceleasi ganduri. Aceleasi probleme pe care le-am avut inainte... poate chiar mai multe si nu am de gand sa accept ca voi sa va jucati cu viata mea ca si cum ati avea vreun drept asupra ei.

 Poza a fost preluata de aici: http://www.achieveglobal.ro/cercetare-si-resurse/modele-conceptuale/roata-constientizarii