"Te iubesc atat de mult incat nu mai pot trai fara tine."
"Nu vreau sa mai traiesc". "Nu pot". "Nu am de ce". "Pentru ce". !?!
Realitatea e ca... Esti atat de falsa incat poti sa joci orice rol iti propui.
Cel de om fericit. Cel de om trist. Dar cel mai bine te pricepi sa il joc pe cel de victima.
"Victima" a rautatii celor din jurul tau. Pe care tu ii iubesti, ii respecti si ii sprijini intotdeauna cand au nevoie.
Te scuzi ca ai gresit, n-ai vrut, iti pare rau. Dupa ce m-ai umilit. Si m-ai jignit. Si mi-ai trantit in fata tot felul de reprosuri. Si ai facut fete - fete. Si aproape ai fi scapat si o lacrima. Pentru ca de fapt aveai impresia ca eu te-am jignit. Ca eu am ceva cu tine. Ca tu esti cea nedreptatita.
Te-ai pus vreodata in locul meu? Ti-ai imaginat ce e in sufletul meu? Te-ai intrebat vreodata ce m-a determinat sa reactionez asa? Te-ai gandit ca poate tocmai de la tine am invatat sa ma comport asa?
Da, ai dreptate. Esti o victima. Propria ta victima. A rautatii si a indiferentei. A capacitatii de a calca pe cadavre fara sa iti pese de cei din jurul tau. Esti o victima. A TA.
Stiu, unii ar spune ca de fapt esti puternica. Si reusesti sa te detasezi de probleme si sa mergi mai departe. Dar asta ar zice-o doar cei care nu te cunosc. Cei care... n-au suflet. La fel ca si tine.
Te recunosti?
Poate pentru ca e vorba despre tine... te-ai gandit?
No comments:
Post a Comment