Decizia corecta

Cum stii cand si daca ai luat decizia corecta?

Faptul ca tu esti convins de ea suta la suta inseamna si ca este corecta?

Si cand ai luat o decizie presupus corecta cum o transmiti celorlalti? Cat de mult ai imbraca-o in haine de sarbatoare, raspunsul negativ este si va ramane o dezamagire pentru cei care il primesc.
"Nu". Nu vin. Nu fac. Nu doresc. Nu te potrivesti. Nu te acceptam. Nu e nu. Pana in panzele albe. Si cand te duci in piata si refuzi sa cumperi de la batranica din colt. Si cand refuzi ceea ce poate parea un vis. 

De-a lungul timpului cu totii il auzim pe nu. Nu pune mana. Nu ai voie. Nu avem bani. Nu vreau. Nu pot. Nu stiu.

Cum ar fi viata noastra fara nu? Pai de exemplu, nu ai pentru ce s-ar putea transforma in cu placere. Nu stiu s-ar putea transforma in stiu foarte putine despre subiectul acesta. Dar nu te plac? In acest moment sunt foarte putin interesata de subiectul acesta? Dar nu te vreau? Din pacate in momentul acesta am alte prioritati? Da. Poate. Poate am putea sa ii gasim si alte exprimari lui nu. Dar de cate ori o facem?

Cat timp si resurse alocam schimbarii lui nu cu alte variante de raspuns. Si cat de mare ar fi impactul unui (permanent) pozitivism asupra vietilor noastre?
Vrei sa mergem la un film?
Nu. Nu te suport.
Multumesc pentru invitatie. Am alte planuri.
Ar fi asta un exemplu de inlocuire fericita sau ar fi un exemplu de ipocrizie mascata? Ce spune acest raspuns despre tine ca persoana. Ca esti diplomat sau ca esti fals, incapabil de sinceritate cu cei din jurul tau?

Baga-mi-as p... in mo... ma-...

Scriind aceste randuri imi dau seama cat de dezgustator este gestul acesta. Ba chiar, nu mi se mai pare distractiv, ca la inceput.

Insa... am gasit alta distractie... Gandul ca acesti monstri sacri ai culturii contemporane habar nu au cum se scrie expresia de mare caracter pe care nici cand o pronunta nu stiu sa o faca intr-un mod corect.

Asa ca: bagamias randurile pe blog si lasavas sa va ingroziti de ceea ce am scris!

Am auzit ieri in coloratul Bucuresti un baiat, viitor barbat (tineret mandria tarii) injurand de mama focului. Cel mai tare m-am distrat cand l-am auzit spunand cuvintele care dau si titlul acestei mari capodopere pe care o scriu acum.

Baga-mi-as p... in mo... ma-tii!

Pornisem atunci ideea dezbaterii pe tema asta intrebandu-ma cum ar putea sa faca asta. Adica, daca tot era asa dezgustat de persoana cu care vorbise la telefon... cum l-ar fi putut detensiona momentul in care si-ar fi strecurat organul reproductiv in locul cu pricina.

Mai mult decat atat, putem face chiar o ancheta pe tema asta:

1. Cati morti are persoana in cauza.
2. Unde sunt ingropati.
3. Ii dezgroapa el sau cheama si ajutoare.
4. De cat timp sunt morti, respectiv care este gradul de deteriorare al fostului.
5. In care parte a fostei persoana isi baga, ceea ce s-a oferit cu atata patos.

Va las. Ma duc sa ma tratez! 

Despre cum "Afara-i vopsit gardul, ...

... Inauntru-i leopardu'"

Daca nu m-as fi pierdut in "cum se scrie" probabil ca articolul meu ar fi avut alta pornire, dar cum mi s-au impleticit degetele in titlu, acum scriu despre cu totul altceva...

Ma framanta de cateva zile o intrebare pe care am primit-o de la un baietel de aproape 7 ani: "care e pasiunea ta?"

Mi-au trecut multe raspunsuri prin minte: handmade, fotografiat, uitat la tv, sters praful :). Pana la urma nu ma intereseaza cat de banala sau mai putin banala i s-ar parea cuiva pasiunea mea pentru "...", ci ma intereseaza sa stiu eu in ce directie sa apuc.

Momentan nu am gasit raspunsul. Iar asta ma face sa ma intreb daca nu cumva e ceva gresit in formarea mea.

1 Iunie

Iubesc multi copii. Iar unii dintre ei ma iubesc si ei, mai mult decat mi-am imaginat vreodata. Nu am copiii mei. Poate ii voi avea vreodata. Sau poate nu. Dar sunt recunoscatoare pentru fiecare clipa petrecuta in jurul lor. Le multumesc parintilor care isi lasa copiii sa se joace cu mine si le multumesc tuturor copiilor pentru faptul ca imi daruiesc zambetele lor. 

La multi ani, copii! :*

MACII

Ardeau ca niste facle vii,
în vârf de firave tulpini.
Îsi înãltau râzând zglobii
obrazul rosu dintre spini.

I-am adunat cu mâini avare,
am rãtãcit în seara blândã,
umplându-mi bratele de floare
învãpãiatã si plãpândã.

Si m-am întors într-un târziu,
departe câmpul rãmânea,
atât de singur si pustiu,
în urma mea.

Dar când acasã-am încercat
sã-i strâng înttr-un aprins buchet,
toti macii mei s-au scuturat
ca niste lacrimi pe parchet.

Din volumul "Poezii/Poésies", 1996

preluare de aici: http://www.isanos.ro/ro/magdaisanos/opera.html#11

A trecut aproape un an

A trecut aproape un an de cand ai pornit o calatorie pe care cu greu o putem accepta si intelege.

A trecut aproape un an de cand zambetul tau si vocea ta au ramas o amintire.

A trecut aproape un an de cand nu ne-am mai povestit intamplarile de peste zi.

A trecut aproape un an de cand lacrimile sunt singurele care ne mai ating obrajii. Cateodata ma intreb daca nu cumva lacrimile sunt felul vostru, al celor plecati, de a ne mangaia. Si alteori ma gandesc ce bine ar fi fost, totusi, daca in locul lacrimilor am fi avut parte de o imbratisare...

A trecut aproape un an de cand nu putem sa nu ii invidiem pe cei care va au alaturi. De cand ati devenit doar o amintire. O amintire frumoasa, ce-i drept, pe care nimeni nu poate sa o stearga din sufletele noastre. Dar, din pacate, si o amintire a greselilor pe care le-am facut si pentru care nu am apucat sa va cerem iertare.

A trecut aproape un an de cand cuvintele nu mai au sens. De cand simtim lucruri pe care nu vrem sa le simtim. De cand va cautam si nu va mai gasim...

A trecut aproape un an de cand telefoanele ne suna a tristete. A trecut o zi de nastere. A trecut si a doua. A trecut si a treia... de cand numaram nu cati ani am implinit, ci cat timp a trecut de cand nu ne-am mai urat "La multi ani!".

A trecut aproape un an de cand ne construim amintiri noi. In lipsa voastra. Pe care stim sigur ca le vedeti. Si pentru care va bucurati. Dar nu alaturi de noi... Ci de acolo, de departe...

A trecut aproape un an de cand nu va mai putem intreba cum sa procedam intr-o situatie... acum trebuie sa ne rezumama la "oare... ce-ar fi facut daca"...

A trecut aproape un an de cand cu totii (si noi, dar cu siguranta si voi) invatam sa ne traim viata unii fara altii.

A trecut aproape un an. Cel mai trist este ca vor mai trece...

Endlessly (dedicatie)

M-am trezit cam greu astazi de dimineata. Nu prea eram convinsa ca vreau sa ma dau jos din pat si inca ma intreb unde am gasit vibe-ul asta bun care ma incearca in clipele astea?

Unde am gasit inspiratia sa scriu randurile astea? Si de unde mi-au venit in minte versurile "higher than the highest mountain"? Fredonam o melodie. Ma gandeam ca poate am inventat-o eu cumva... din nevoia de a ma agata de ceva pentru a merge mai departe si astazi... Apoi enciclopedia google a scos la iveala rezultatul: endlessly!

Un cantec minunat! Pe care vi-l dedic voua... celor care ma sustineti si ma incurajati mereu!

In special tie, iubita mama, care mi-ai fost mereu alaturi. Te-ai lasat in plan secund pentru ca mie sa imi fie bine. Nu te-ai suparat cand am gresit. M-ai ascultat indiferent ce am avut de zis, desi sunt convinsa ca uneori cuvintele mele ti-au provocat o durere pe care as vrea sa am cumva puterea sa o iau inapoi acum... stiind si intelegand cat de greu trebuie sa iti fi fost.

 Ti-l dedic tie, prietena mea speciala, care iti faci timp zi de zi sa ma asculti. Sa imi spui ce pastile sa iau cand sunt racita, sa ma asculti in zilele "negre" si sa te bucuri pentru reusitele mele.

Ti-l dedic tie, nasa mea frumoasa, pentru ca m-ai primit in familia ta. Pentru ca ai impartit cu mine bucuriile tale si m-ai inspirat!

Ah... si cum sa nu ti-l dedic tie? Mama, de baiat, ce mi-ai dat ocazia sa am un sot minunat? Care ma incurajeaza mereu cand gresesc, in loc sa se transforme intr-un balaur cu sapte capete... cum fac altii?

Ti-l dedic tie, buburuza mica, abia venita pe lume... si mamei tale si mamei mamei tale :). Te-am asteptat in loc de Martisor care vine sa aduca muuulta bucurie in sufletul meu de matusa adoptiva!

Si voua... surorile care ma baga mereu la mijloc! Nu are rost sa detaliez... va recunoasteti in toata splendoarea. Si pentru mama voastra minunanta!

Si tie, colega mea de birou... Matematica, traducerile, articolele, facturile sau contractele... nu ar avea acelasi farmec fara tine!

Vi-l dedic voua, fetele de pe whatsapp! Va stiti voi, care... Sa nu va suparati ca v-am zis asa, dar timpul a fost cam zgarcit cu noi in ultima vreme si doar asa ne-am mai "vazut".

Melodia asta, e pentru voi... cele care ma completati in fiecare zi; pe care v-am intalnit pentru a invata ceva nou si pentru a ma descoperi pe mine! Si va multumesc!

Vorba lunga... iata link-ul: Endlessly!