Despre oamenii cu care lucrez

Nu va voi povesti ce fac eu zi de zi la birou, nici despre durerile de cap de rigoare... pe care fiecare dintre noi le resimte acolo unde lucreaza.

Vreau sa va povestesc despre taximetristi. Despre cel cu care am calatorit aseara. Si despre faptul ca printre ei sunt si oameni deosebiti, cu suflet minunat. Nu doar... exemple negative.

Pentru cei care nu stiu, lucrez la o firma care gestioneaza o aplicatie pentru smartphone cu ajutorul careia iti poti comanda un taxi fara a fi nevoit sa treci prin focul telefonic al dispeceratelor clasice.

Revenind: aseara cand am plecat de la birou am rugat pe unul dintre domnii care venisera la plata sa ma duca si pe mine pana la Universitate. A fost de acord.

M-am urcat in masina, a pornit, iar in timpul acesta ii povesteam cam pe unde ar trebui sa ajung.

Dupa maxim 5 minute din momentul pornirii mi-a spus ca ar vrea sa fim intelesi de la inceput: nu va voi lua niciun ban pentru cursa.

Eram cu gandul in alta parte...Am ramas surprinsa. I-am spus ca nu se poate si ca as prefera sa ii platesc. De fapt, am incercat sa ii si spun ca voi cobori din masina daca nu accepta plata intrucat este dreptul lui sa fie recompensat pentru munca pe care o face si nici nu vroiam sa imi fac vreo obligatie fara rost.

Si-a intors privirea la mine si mi-a spus ca daca insist sa platesc, ma poate lasa undeva ca sa imi caut un alt taxi. Mi-am dat seama ca nu prea am cum sa cobor si ca as fi chiar putin nebuna sa o fac, asa ca ... mi-am inghitit cuvintele, mi-am pastrat banii si am mers mai departe :).

Mi se pare un gest foarte frumos. Care mi-a amintit apoi de altele... Mi-a amintit de taximetristul care stia unde sa ma duca fara ca eu sa ii fi spus. Era a doua oara cand calatoream cu dansul. M-am urcat si m-a intrebat ce mai fac, daca vreau o bomboana, ceva despre aplicatie... timp in care am ajuns la jumatatea drumului si mi-am dat seama ca eu nu ii spusesem unde vreau sa ajung. Raspunsul a fost simplu, pai v-am mai dus si data trecuta, nu mai stiti?! Dintr-o (cel putin) suta de curse cate trecusera intre cele 2 calatorii ale mele in masina sa, el totusi a tinut minte unde trebuie sa ma duca.

In trafic, prin intersectii, pe la trecerile mele prin statiile de taxi, m-au mai salutat oameni care m-au tinut minte. Cel mai comic moment a fost cel in care au inceput sa claxoneze dupa mine pe strada, pentru ca a tinut in mod deosebit sa ma salute.

Meseria mea m-a ajutat sa imi schimb parerea despre taximetristi. Nu mai vad doar aspectele negative ale lor si ale activitatii pe care o desfasoara. Nu mi se mai par toti necinstiti, prost crescuti si... altele. Sigur, exista si exemple negative, dar ma bucur ca am invatat lectia asta.