A fost candva, o fata careia viata i-a demonstrat ca prieteniile la distanta nu rezista. Ca ochii care nu se vad intr-adevar se uita. Aceasta fata a fost plecata la un moment dat la Rm. Valcea la un... Concurs.
Acolo a impartit camera cu mai multe fete, pentru vreo 5 zile. La sfarsitul concursului a facut schimb de adrese cu 2 dintre ele, in speranta ca vor coresponda pe viitor. Nu a trecut mult timp, pana cand si-a luat inima in dinti si a scris primele 2 scrisori. Doar una dintre ele a primit raspuns. Si-a zis ca poate, prima s-a pierdut. Asa ca a mai scris 2. Una ca raspuns, cealalta pentru a o inlocui pe cea pierduta. Din nou, un singur raspuns. N-as spune acum ca a fost cine stie ce tragedie... Dar, dezamagirea a existat.
Timpul a trecut. Scrisorile s-au trimis in continuare... Apoi, una dintre ele a plecat la facultate. La scurt timp cealalta a plecat din tara. Scrisorile s-au mai rarit, dar au continuat. Ulterior s-au transformat in mesaje electronice. Lipsa de timp, cresterea responabilitatilor si-au spus cuvantu, ce-i drept, dar au continuat.
Si continua si in zilele noastre. La aproape 10 ani dupa.
Iti multumesc, draga mea Cleo!
No comments:
Post a Comment