In curte sunt expuse tancuri, avioane, bombardiere. Accesul este gratuit.
In muzeu se poate plati doar cash. Taxa platita de noi a fost de 15 zl / persoana. Doamna de la intrare nu cred ca stie engleza, dar are pregatita o hartie pe care sunt scrise preturile.Se pot face fotografii, cu rugamintea sa nu folosim blitzul. Nu erau foarte multi vizitatori, probabil si pentru ca era foarte devreme, lucru de care partenerul meu de calatorie a fost incantat, intrucat a putut sa admire fiecare exponat in parte.
Aflat la doi pasi de Muzeul Armatei Poloneze. Nu exista un indicator care sa iti spuna de unde ar trebui sa pornesti vizitarea, insa ca si in muzeul celalalt exponatele erau impresionante prin ceea ce reflectau si prin faptul ca erau foarte bine intretinute. Taxa de intrare in muzeu se poate plati si cu cardul. A fost de 20 zl / persoana.
Anterior, Muzeul National, era cunoscut sub denumirea Muzeul de Arte Plastice. Astazi in interiorul sau pot fi regasite picturi impresionante, unele dintre ele avand cateva sute de ani, precum si sculpturi, desene, printuri, fotografii sau monede.
*** In aproape toate muzeele pe care le-am vizitat exista un spatiu amenajat, supravegheat, unde iti poti lasa bagajele.
*** In aproape toate muzeele pe care le-am vizitat exista un spatiu amenajat, supravegheat, unde iti poti lasa bagajele.
Taxa platita de catre noi: 30 zl / persoana. Se poate plati cu cardul.
Muzeul Polin se afla intr-o cladire foarte moderna, care gazduieste si sali pentru evenimente, intalniri si discutii pentru cei care isi doresc sa afle mai multe despre cultura evreiasca. Ce m-a surprins pe mine este faptul ca muzeul nu dispune de o colectie semnificativa de obiecte pe care sa le expuna, farmecul sau si informatiile oferite fiind aduse in fata vizitatorului prin intermediul tehnologiei. Ecrane tactile, interactive, fragmente din carti ori scurt metraje ce redau viata evreilor in decursul a aproximativ 1000 de ani.
Nu am platit nicio taxa de intrare intrucat am fost Duminica, zi in care am aflat ca se permite accesul gratuit. In mod normal taxa de intrare este de 25 zl/persoana.
Era destul de aglomerat intrucat erau si cateva autocare cu turisti, lucru care a facut vizitarea greoaie. Partea buna este ca la intrare exista un fel de harta a muzeului, un traseu pe care il puteai folosi pentru a te orienta intre camere / exponate.
Muzeul a fost deschis ca un omagiu la adresa rezidentilor din Varsovia, la adresa celor care au luptat si au murit pentru Polonia, pentru libertate si independenta.
In curtea muzeului - fara taxa de acces, exista o expozitie prin care s-a incercat aducerea de culoare in fotografiile alb - negru gasite / donate. In plus, pe ziduri s-au inscris numele soldatilor care si-au pierdut viata.
Interiorul uimeste ca si in cazul Polin, prin folosirea imaginilor, a luminii si a sunetelor pentru conturarea unei atmosfere care sa il duca pe vizitator cat mai aproape de realitatea traita in acele vremuri grele.
Pentru partenerul meu de calatorie, cel mai impresionant exponat a fost avionul B-24 Liberator, pentru a carui construire s-au folosit inclusiv componente originale. Pentru mine, cele mai impresionante au fost imaginile care aratau cladirile inainte si dupa bombardamente. Mi-a ramas intiparita imaginea cladirii care astazi adaposteste Muzeul Culturii si Stiintei. Un fel de Casa Presei din Bucuresti. O cladire ce a renascut dupa bombardamente pentru a deveni un simbol al orasului.
*** Din ce am vazut pe site-urile muzeelor, cam toate au o zi pe saptamana, cand accesul este permis in mod gratuit vizitatorilor. Multe dintre ele ofera (contra cost) si ghid audio, pe care vizitatorii il pot folosi pentru a asculta informatii despre exponatele din muzeu. Mare parte dintre ele sunt oferite in limba engleza, dar am vazut si in limbra romana. Majoritatea exponatelor au, pe langa descrierea in limba poloneza, si descriere in limba engleza.
Nici in acest muzeu nu am platit o taxa pentru intrare pentru ca am nimerit intr-o zi cu acces gratuit. Pretul unui bilet ar fi fost 22 zl.
Ne-au fost inmanate si niste carduri, pe care la sfarsitul vizitei le-am returnat. Cardurile ofereau acces la fragmente muzicale sau din corespondenta purtata de catre Chopin.
Cel mai atractiv mi s-a parut faptul ca la subsolul muzeului a fost amenajata o sala in care erau cateva centre muzicale, daca le pot numi asa, pe tipuri de compozitii ale lui Chopin: sonete, pian, vals, mazurca, etc. Muzica putea fi ascultate la casti, fara a ii deranja pe ceilalti, calitatea sunetului fiind ireprosabila.
Ne-am dorit sa vizitam si Centrul de Stiinta Copernic, lucru care nu a fost posibil datorita faptului ca vineri am ajuns foarte tarziu si nu mai erau locuri disponibile. Cu toate astea, ne-am plimbat prin parcul din jurul centrului si n-am facut rau, pentru ca am descoperit si acolo cateva surprize ale tehnologiei.
Transport
Trenul care face legatura intre aeroport si oras circula din 30 in 30 de minute, are in interior si un aparat de cumpărat bilete. Scaune de catifea si aer condiționat. In aeroport exista marcaje, pe culori, care te îndruma spre mijlocul de transport de care ai nevoie pentru a calatori. Mai mult decât atât, exista ghișeu de bilete in aeroport, unde vânzătorul îți poate oferi informatiile necesare. In limba engleza.
Alaturi se afla un Info Point pentru turisti. Nu am gasit un angajat acolo, insa erau harti pe care le puteai lua fara vreun cost.
 |
| Scara de acces metrou Centrum Nauki Kopernik |
Ulterior am aflat ca toate mijloacele de transport in comun dispun de aparate pentru cumparat bilete, unde se poate plati si cu cardul.
In Orasul Vechi au un lift care merge pe diagonala. Acesta este folosit pentru carucioare si biciclete, nu pentru oameni certati cu bunul simt.
N-am fost cazati prea departe de centrul orasului, insa pentru a ajunge la diversele puncte de interes pe care ne-am dorit sa le vizitam a fost totusi nevoie sa folosim autobuzul. Aproape de hotel era si o statie de metrou, asadar l-am folosit si pe acesta.
Reteaua de transport este destul de bine pusa la punct, oferind acces rapid catre orice loc ai fi dorit sa ajungi. Mai mult decat atat, legatura intre autobuze, tramvaie si trenuri este destul de clar structurata. Nu am pierdut foarte mult timp in trafic. Posibil ca lucrul acesta sa fie explicat si prin faptul ca era weekend.
Biletele sunt intre 3,4 zl (o calatorie de 20 de minute) si 40 zl (un abonament de weekend pentru un grup cu 2 - 5 persoane). Noi l-am cumparat pe cel de 40 zl, care ne-a oferit acces la orice mijloc de transport in comun apartinand Autoritatii de Transport Public din Varsovia (ZTM) de vineri de la ora 19:00 pana luni la ora 08:00.
Vistula. Parcuri. Spatiul verde.
Pe malul Vistulei trebuie sa ajungi oricat de putin timp ai petrece in Varsovia. Este unul dintre primele locuri pe care le-am vizitat si nu mi-a parut rau decat de faptul ca a doua oara cand am vrut sa mergem ploua si n-am mai putut sa stam decat cateva minute. Chiar daca nu are cea mai impresionanta plaja, pentru unii turisti parand chiar o zona banala, malul Vistulei este locul de unde poti privi apusul si unde poti lua contact cu localnicii. Se spune ca in zona este interzis consumul de alcool, insa majoritatea celor care isi petrec timpul pe scarile de la malul apei impart o sticla de vin sau o bere :). N-am vazut politie prin zona si nici nu cred ca i-ar putea amenda pe toti. De asemenea este amenajata o zona cu mancare in aer liber, unde poti gasi diverse - de la preparate traditionale, pana la paella sau pizza.
Inainte de calatorie am citit ca 25% din suprafata orasului este acoperita de spatiile verzi, in oras existand 82 de parcuri, ceea ce inseamna 8% din suprafata Varsoviei. Cel mai intins parc este Lazienki (ocupa 76 ha). In weekend aici se organizeaza, vara, concerte de muzica in aer liber. Am prins si noi cateva minute dintr-unul. A fost foarte impresionant, iar numarul de spectatori era considerabil. Ceea ce am admirat cel mai mult a fost linistea participantilor, respectul acordat celei care sustinea recitalul.
Experiente culinare
In fiecare zi am incercat sa mancam in alta parte.
Cea mai buna ciorba traditionala (zurek), cu carnati, ou fiert si hrean, am mancat-o la Zapiecek. Au mai multe locatii, atat in Nowy Swiat cat si in Stare Miasto. Am mancat si aici coltunasi (cu afine), insa mie mi s-a parut ca aluatul era cam gumos.
Cei mai buni coltunasi (pierogi) i-am mancat la Gosciniec, in Stare Miasto. Atat ca desert - coltunasi cu branza si stafide, cat si ca fel principal - coltunasi umpluti cu carne tocata.
Am mancat si la Bierhalle (Nowy Swiat), unde ciorba traditionala a avut o consistenta si un plating diferit de cea de la Zapiecek.
Trebuie incercata vodka traditionala (zubrowka).
Diverse
Majoritatea obiectivelor vizitate, precum si mijloacele de transport aveau pe undeva cate un sticker din care se intelegea faptul ca respectivele bunuri sau lucrari au fost obtinute, consolidate cu ajutorul fondurilor europene. Bravo lor!
Cam in toate locurile in care am fost era foarte curat. Inclusiv la toalete. Despre a noastra din aeroport (terminal sosiri) n-as putea sa spun acelasi lucru. Bine ati venit acasa!
No comments:
Post a Comment