Am ajuns sa vad binele si sa nu mi-l doresc...
M-am uitat la televizor. La emisiunea "Visuri la cheie". O emisiune pe cat de minunata prin ceea ce face, pe atat de trista, intrucat cazurile prezentate acolo sunt foarte speciale. Oameni care se confrunta cu atatea greutati... Cu probleme de sanatate, de cele mai multe ori. Dar mai trist decat boala in sine e faptul ca afecteaza copii. Omuleti mici si sensibili. Care nu au cunoscut frumusetile vietii decat vazandu-le traite de altii. Suflete calde care nu au facut rau nimanui. Care nu au suparat cu nimic. Dar care platesc pentru ceva - posibile greseli - pe care nu doar ca nu le-au comis, ci nici nu le-au gandit vreodata.
Viata mea, cu gandurile mele, reprezinta ceva frumos si sanatos si nu atat de greu pe cat il vad eu; pe care trebuie sa invat sa il accept asa cum e.
Nu vreau binele acela intrucat ascunde povesti prea triste si prea grele... ale unor parinti curajosi, luati pe nepregatite de boli necrutatoare. Parinti minunati care fac tot posibilul pentru a isi salva copiii si pentru a ii scuti de poveri de neinteles pentru sufletele lor.
Nu vreau binele acela intrucat ascunde povesti prea triste si prea grele... ale unor parinti curajosi, luati pe nepregatite de boli necrutatoare. Parinti minunati care fac tot posibilul pentru a isi salva copiii si pentru a ii scuti de poveri de neinteles pentru sufletele lor.
Am vazut binele si nu mi-l doresc. Nu binele obtinut asa!
No comments:
Post a Comment